Conceptul
Johann Sebastian Bach a reprezentat în muzică universal o stare de graţie absolută. Este cel mai “regretat”creator muzical, la care s-au întors permanent sufletele urmaşilor săi întru Artă: întâi prin forme – până şi Mozart a scris preludii şi fugi – iar apoi prin prelucrări directe: Liszt, Busoni, Reger, Rahmaninov, că să nu vorbim de mai puţin cunoscutul Tausig. Putem spune că în ascuns, adânc de tot, conştiinţa muzicală a umanităţii este marcată profund de un “dor de Bach”, care s-a manifestat de la sălile de concert la stadioanele muzicii rock. Nici un alt creator nu a lăsat o asemenea reminiscenţă: s-a vorbit enorm despre “întoarcerea la Bach” – şcoală neovieneza, dar cu un efect sonor absolut contrar! – fără să se discute prea mult despre “întoarcerea” la Beethoven sau Wagner.
S-a spus că Bach “a fost uitat”în perioada 1750 – 1829. Nimic mai fals! A fost singurul creator omniprezent în conştiinţa muzicienilor şi a celor care studiau muzică. Şi nu numai prin “utilitatea didactică”, de “studiu a vremurilor de mult apuse”, ci tocmai prin forţă spirituală colosală care izvorăşte din creaţia să. Problema este că în perioada amintită nu existau concerte publice unde să se cânte altceva decât muzică celor care interpretau: este plină epoca a compozitorului – interpret!
Spectacolul
Scopul spectacolului “Paradisul pierdut, sau Patimile după Bach”este tocmai acela de a explora aceste curente subterane ale creaţiei lui Bach şi a impactului sau. Dorul după Bach, nevoia şi tanjul după dialogul cu Dumnezeu care se revarsă în creaţia lui Bach, regretul înăbuşit al pierderii dimensiunii acestui dialog. Tocmai de aceea am dorit să nu adunăm pur şi simplu creaţii reprezentative ale lui Bach – ar fi trebuit cel puţin 2-3 programe de recital complete! - ci să mergem pe alte coordonate:
1.Transcripţia pentru clavecin făcută de Bach după muzică faimosului concert pentru oboi de Benedetto Marcello
2.Variaţiunile lui Liszt pe tema coralului lui Bach “Weinen, Sagen, Zorgen, Klagen”
3. Rahmaninov – Prelucrare după Preludiu, Gavotta şi Gigă din Sonata nr.3 ptr. vioara solo de J. S. Bach
4. J. S. Bach – Partita nr.6